Omul și pierderea: cum să depășim?

Există o poveste orientală despre o femeie care și-a pierdut fiul iubit. Tristețea ei era atât de mare încât, fiind în culmea disperării, a apelat la un înțelept, despre care oamenii spuneau că poate face minuni. Această femeie îndurerată a căzut la picioarele înţeleptului și i-a cerut să-i întoarcă fiul. Impresionat, înțeleptul a spus că o va face, dar numai după ce femeia îi va arăta trei case în care nimeni nu a murit. Sarcina părea simplă, astfel femeia entuziasmată a pornit să caute o familie care nu a fost vizitată de moarte. Dar când a intrat într-o casă, în alta, în a treia, a cincea - în fiecare casă i se spunea că au înmormântat oameni apropiaţi - fiul sau sora, mama sau tata, bunica sau bunicul, sau chiar câteva rude. Cutrierând întregul oraş, femeia a mers să caute şi prin satele din împrejurimi, sperând să găsească o casă pe care moartea o ocolise. Cu toate acestea, oricât de mult nu ar fi căutat, nu a găsit o astfel de casă. Treptat, femeia a început să înțeleagă că moartea celor dragi era partea inevitabilă a vieții, ceea ce a făcut-o să se împace cu pierderea fiului ei.

Pierderile se petrec în viața fiecăruia dintre noi. După ce a pierdut pe cineva drag şi apropiat, o persoană se confruntă cu doliul, care adesea devine un test dificil pentru el. Ce este doliul și cum decurge?

În psihologie, doliul este definit ca o reacţie biologică şi psihologică la pierdere. Psihologul K. Izard notează că "pierderea poate fi temporară (separare) sau permanentă (moartea), reală sau imaginară, fizică sau psihologică". Cu alte cuvinte, acesta este un fenomen foarte complex și, pe lângă momentele enumerate mai sus, mai există şi o altă clasificare a pierderilor, în dependenţă a ceea ce a fost pierdut. "Pierderea poate fi socială (pierderea muncii sau a studiului), psihică și fizică (pierderea abilităților sau oportunităților adecvate), spirituală sau materială". Fiecare dintre noi obligatoriu va pierde ceva în viață, dar durerea cea mai acută apare atunci când o persoană iubită, draga inimii, dispare din această lume.

Cum trăieşte un copil pierderea persoanei apropiate și cum se comportă un adult în raport cu un copil care a pierdut pe cel iubit? Reacția copiilor la moarte rămâne adesea un mister ferecat cu şapte lacăte pentru adulți. Deseori se întâmplă că reacția copilului la pierdere să-i șocheze pe cei din jurul lui sau, cel puțin, îi conduce în confuzie.

Este recomandabil ca părinții sau rudele să vorbească cu copiii despre durerea care a afectat familia, să nu ascundă tristețea, să împărtășească sentimentele. Uneori membrii familiei au dorința de a proteja copiii de durere și de suferință prin tăcere. Cu toate acestea, dacă își ascund experiențele, copilul poate crede că durerea este inacceptabilă sau interzisă. În același timp trebuie să ţinem cont de faptul că copiii nu sunt în măsură să o trăiască integral toată povara durerii în felul în care o trăiesc adulți. Psihologul S. Byrne recomandă: „Faceţi-vă timp pentru jocuri și conversații. Echilibraţi, în măsura posibilităţilor, trăirea sentimentelor triste cu includerea lucrurilor plăcute, care aduc bucurii ". Copilul are nevoie nu numai de cunoașterea sentimentelor de durere ale celor dragi, ci și de emoţii pozitive din partea lor. Este necesar ca ei să continue să-și exprime dragostea pentru el - este atât de important ca copilul să se simtă important și iubit în timpul perioadei de doliu.

Care este ajutorul oferit persoanei îndurerate?

A. D. Wolfelt oferă o listă a ceea ce nu ar trebuisă se facă în raport cu persoana care trece prin experienţa doliului:

De a vă îndepărta, lăsând-o persoana fără sprijin;
De a găsi aspectele pozitive ale morții;
De a menționa că moartea poate fi prevenită într-un fel;
De a compara reacțiile durerii cu durerea proprie sau a celorlalți oameni pe care îi cunoașteți;
De a vorbi despre durerea proprie pentru a vă arăta tristețea;
De a ignora discuţia despre cele întâmplate din frica de a nu răni persoana;
De a ignora trăirile emoţionale ale persoanei;
De a califica refuzul persoanei la conversație sau ajutorul propus drept atac personal împotriva dvs.

În același timp, în literatura de specialitate sunt evidenţiate patru sarcini, pe care trebuie să le realizeze persoana care trece prin pierdere :

►să recunoască şi să accepte realitatea pierderii;

►să supraviețuiască durerii pierderii;

►să se adapteze unui mediul în care nu mai există persoană decedată;

►să integreze trecutul pentru a putea merge mai departe - pentru a trăi în ziua de astăzi și în cea de mâine.

Autor: Panfil Nelea, Psihoterapeut de cuplu și familie,

Institutul pentru Familie si Inițiative Sociale